miercuri, 5 martie 2008

esti ispitit

"Esti ispitit sa afirmi ca iubirea nu a transformat pe nimeni intr-un las." Cu regret pot sa scot 'nu'-u din prop, Da am fost un las! Sentimentul iubirii m-a coplesit, nu puteam sa concep ca fiinte ca noi-"slabe,mandre,orgolioase,posesive,invidioase,geloase,neindupleacte,neiertatoare"-sa poata SIMTI...Il priveam doar si stiam, o atingere era indeajuns, ma cuprindea si eram una si nu mai faceam parte din lumea asta "cu fiinte ca noi"...Frica m-a cuprins nu puteam concepe si am inceput sa ma lupt cu fericirea care pt mine era doar un mit. "Cine dintre noi e atat de iubitor,de increzator,de devotat incat mai curand si-ar vinde sufletul diavolului decat sa isi vada fiinta iubita toturata,sfartecata, cazuta in disgratie?" Oare...deci fuga parea solutia cea mai plauzibila,lasa ca nu avem nevoie de iubire caci "noua ne este harazita doar osanda"...asa am fost invatata de mama,de tata,de toti cei inaintea lor si chiar si de cei ce vor veni dupa.
Dar de ce, acum, ce am simtit nu imi mai da pace, ma bantuie si in vise, imi taie respiratia, nu pot sa imi accept soarta, ca cei care sau retras in solitudine si tacere si si-au mancat inima din ei. Acestia sunt oare de admirat sau de compatimit? Trebuia sa ma eliberez de robia iubirii,sa ma topescin in iubire, sa ma topesc de iubire- N-AM PUTUT ! (de frica am fugit in bratele regretului , al tormentului, intr-o nesfarsita osanda!)
Noi ne complacem doar cu ideea ca iubim, ca stiim ce inseamna iubirea adevarata, dar nu putem sa o cunostem niciodata complect atata timp cat nu incetam sa ne iubim doar pe noi insine."Convinsi ca avem nevoie de iubire,incetam sa mai daruim iubire,incetam sa mai fim iubiti."

Niciun comentariu: